Elementele de bază ale sunetului, definiţii şi caracteristici ale fiecăruia (intensitate, înălţime, contur, durată (sau ritm), tempo, localizare spaţială şi reverberaţie), şi câteva idei fundamentale din teoria muzicală, în concepţia lui Daniel J. Levitin.
"- Un sunet muzical distinct e de regulă numit ton. Cuvântul notă e de asemenea folosit, dar specialiştii înţeleg prin el semnul scris pe o partitură. În sens abstract, cei doi termeni, ton şi notă, se referă la aceeaşi entitate: ton trimite la ce se aude, notă la ce e scris pe o partitură.
- Înălţimea tonală este un construct pur psihologic, legat atât de frecvenţa reală a înălţimii unui ton, cât şi de poziţia lui relativă în gamă. Ea răspunde la întrebarea "Ce notă e aceasta?" ("Este do diez.") Voi defini mai jos frecvenţa şi gama. În cântecele pentru copii "Mary Had a Little Lamb" şi "Are You Sleeping?" înălţimea este singurul lucru care variază la primele şapte note - ritmul rămâne acelaşi. Aceasta dovedeşte importanţa înălţimii în definiţia unei melodii sau a unui cântec.
- Ritmul se referă la durata unei serii de note şi la modul în care acestea se grupează în unităţi. De exemplu, în "Alphabet Song" (ca şi în "Twinkle, Twinkle Little Star") primele şase note sunt egale ca durată pentru literele A B C D E F şi apoi rămânem pe G de două ori mai mult... În cântecul "Barbara Ann" al formaţiei Beach Bozs, primele şapte note au aceeaşi înălţime, doar ritmul variază. De fapt, şi cele şapte note care urmează au aceeaşi înălţime (în melodie), când vocii lui Brian Wilson i se alătură alte voci care cântă alte note (armonie)..."
Va urma...
