plan de viitor

Voi reveni.

Creierul nostru muzical - III

- Măsura este creată de creierul nostru prin extragerea informaţiilor privind ritmul şi intensitatea, şi se referă la modul în care se grupează tonurile de-a lungul timpului. Măsura de vals organizează tonurile în grupuri de câte trei, un marş în grupuri de câte două sau patru.

- Cheia se referă la ierarhia importanţei care există între tonuri într-o piesă muzicală; această ierarhie nu există în lumea exterioară, ea este numai în mintea noastră, depinzând de experienţele noastre legate de un stil muzical şi de limbajele muzicale, precum şi de schemele mentale pe care le construim cu toţii pentru a înţelege muzica.

Va urma...

Educatia muzicala in scoli

Am avut ocazia, acuma ceva vreme, sa predau obiectul educatie muzicala intr-o scoala particulara, timp de ~ 2 luni... Pana atunci am banuit doar cam cat de pregatiti sunt in general elevii la acest obiect, dar nu am stiut sigur. Imi pare, sincer, rau ca am aflat. Daca ar fi sa dau o nota scolii, ar fi cel mult 6, si aceasta fiind ridicata mult de clasele a v-a. Cu siguranta ca vreo 2 elevi stiau sa solfegieze note, si alti cativa reuseau doar sa le recunoasca, cu greu, pe portativ. Mare mi-a fost mirarea cand am realizat ca unii nici nu stiau ca liniile alea pe care se deseneaza niste buline reprezinta un portativ.

Sincer, nu dau vina numai pe ei, ci in primul rand pe sistemul nostru de invatamant, "foarte eficient", apoi pe profesor, pe elevi, iar in multe cazuri cred ca si parintii au partea lor de vina.

In ce priveste sistemul, dopeaza elevii cu tot felul de informatii de care nu au nevoie, si pe care mai tarziu le uita oricum. Veti zice, unii, ca asta ii ajuta la as-si dezvolta creierul, memoria, gandirea... :) Probabil, dar s-ar putea pe foarte multi sa-i sperie nesfarsita materie ce o au de insusit, tocit...

Cat despre profesori, un exemplu personal: in gimnaziu am avut o d-na profesor care m-a facut sa cred ca sunt proasta si ca nu voi putea niciodata mai mult decat zicea ea. Am crezut-o multi ani, si am ramas marcata de atitudinea ei fata de mine. Am dovedit, mai tarziu, ca nu avea dreptate... dar dumneaei nu stie asta, si probabil mai terorizeaza si astazi alti copii. In afara de asta, orele (sau profesorii) sunt ba foarte plictisitoare, ba foarte incarcate cu informatii, unele total pe langa subiect. Am cunoscut multi profesori care povesteau despre animalele de casa in timpul orelor...

Din pacate muzica si sportul sunt marginalizate in scoli, inca din clasele primare (nu stiu la gradinite). Ambele ajuta si sunt foarte importante in dezvoltarea copilului, fizica, psihica, morala... Dar cui ii pasa...

Compozitori Romantici

Dintre compozitorii perioadei Romantice fac parte:

Franz Schubert (1797 – 1828) - poetul muzical al liedului, genul prin excelenţă romantic;

Robert Schumann (1810 – 1856) - cel care a creat un mod particular de expresie pianistică, lucrările sale surprinzând prin contrastele pe care le exprimă;

Frédéric Chopin (1810 – 1849) - cel care introduce în lucrările sale (Nocturne, Fantezii, Valsuri, Studii, Poloneze, etc.) o ornamentaţie abundentă, pasaje ample, mari acorduri arpegiate, care dovedeşte o fantezie improvizatorică şi o forţă ritmică deosebite.

Creierul nostru muzical - II

"- Tempoul se referă la viteza generală (sau ritmul) piesei. Dacă bateţi din picior, dansaţi sau mărşăluiţi pe acea piesă, tempoul arată cât de rapide sau lente vor fi aceste mişcări regulate.
 - Conturul descrie forma generală a unei melodii, ţinând cont doar de tiparul "sus" şi "jos" (dacă o notă merge în sus sau în jos, nu cât de mult merge în sus sau în jos).
- Timbrul deosebeşte un instrument de altul - de exemplu, trompeta de pian - atunci când amândouă cântă aceeaşi notă scrisă. Este un fel de culoare tonală produsă parţial de armonicele vibraţiilor instrumentului respectiv (...). De asemenea descrie modul în care un instrument poate să-şi schimbe sunetul când trece prin întregul registru - cum ar fi sunetul cald al unei trompete în registrul de jos în raport cu sunetul pătrunzător al aceleiaşi trompete când cântă nota cea mai înaltă.
 - Intensitatea sonoră este un construct pur psihologic legat (neliniar/neproporţional şi într-un mod deocamdată incomplet înţeles) de cantitatea de energie eliberată de un muzician - cât de mult aer deplasează - şi de ceea ce acusticienii numesc amplitudinea fizică a tonului.
 - Reverberaţia se referă la perceperea distanţei la care se află sursa faţă de noi, în combinaţie cu dimensiunea încăperii sau sălii în care se produce muzica; adesea neiniţiaţii îi spun "ecou". Este calitatea care deosebeşte senzaţia de spaţiu larg atunci când se cântă într-o sală mare de concert de sunetul rezultat când cântăm sub duş. Are un rol subapreciat în comunicarea emoţiilor şi în crearea unui sunet plăcut în ansamblu.

Psihofizicienii - oamenii de ştiinţă care studiază felul în care creierul interacţionează cu lumea fizică - au arătat că aceste atribute sunt separabile. Fiecare poate să varieze fără să le modifice pe celelalte, ceea ce permite studierea ştiinţifică a fiecăruia în parte. Pot modifica înălţimea unui cântec fără să shimb ritmul, şi pot cânta la un instrument diferit (schimbând timbrul) fără să schimb durata sau înălţimile notelor. Diferenţa dintre muzică şi o serie întâmplătoare de sunete se leagă de felul în care se combină aceste atribute fundamentale şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Când aceste elemente de bază se combină şi formează relaţii încărcate de sens, din ele apar concepte de nivel mai înalt, cum sunt măsura, cheia, melodia şi armonia."

Va urma...

Creierul nostru muzical - I

 Elementele de bază ale sunetului, definiţii şi caracteristici ale fiecăruia (intensitate, înălţime, contur, durată (sau ritm), tempo, localizare spaţială şi reverberaţie), şi câteva idei fundamentale din teoria muzicală, în concepţia lui Daniel J. Levitin.

"- Un sunet muzical distinct e de regulă numit ton. Cuvântul notă e de asemenea folosit, dar specialiştii înţeleg prin el semnul scris pe o partitură. În sens abstract, cei doi termeni, ton şi notă, se referă la aceeaşi entitate: ton trimite la ce se aude, notă la ce e scris pe o partitură.
 - Înălţimea tonală este un construct pur psihologic, legat atât de frecvenţa reală a înălţimii unui ton, cât şi de poziţia lui relativă în gamă. Ea răspunde la întrebarea "Ce notă e aceasta?" ("Este do diez.") Voi defini mai jos frecvenţa şi gama. În cântecele pentru copii "Mary Had a Little Lamb" şi "Are You Sleeping?" înălţimea este singurul lucru care variază la primele şapte note - ritmul rămâne acelaşi. Aceasta dovedeşte importanţa înălţimii în definiţia unei melodii sau a unui cântec.
 - Ritmul se referă la durata unei serii de note şi la modul în care acestea se grupează în unităţi. De exemplu, în "Alphabet Song" (ca şi în "Twinkle, Twinkle Little Star") primele şase note sunt egale ca durată pentru literele A B C D E F şi apoi rămânem pe G de două ori mai mult... În cântecul "Barbara Ann" al formaţiei Beach Bozs, primele şapte note au aceeaşi înălţime, doar ritmul variază. De fapt, şi cele şapte note care urmează au aceeaşi înălţime (în melodie), când vocii lui Brian Wilson i se alătură alte voci care cântă alte note (armonie)..."


Va urma...