Creierul nostru muzical - II

"- Tempoul se referă la viteza generală (sau ritmul) piesei. Dacă bateţi din picior, dansaţi sau mărşăluiţi pe acea piesă, tempoul arată cât de rapide sau lente vor fi aceste mişcări regulate.
 - Conturul descrie forma generală a unei melodii, ţinând cont doar de tiparul "sus" şi "jos" (dacă o notă merge în sus sau în jos, nu cât de mult merge în sus sau în jos).
- Timbrul deosebeşte un instrument de altul - de exemplu, trompeta de pian - atunci când amândouă cântă aceeaşi notă scrisă. Este un fel de culoare tonală produsă parţial de armonicele vibraţiilor instrumentului respectiv (...). De asemenea descrie modul în care un instrument poate să-şi schimbe sunetul când trece prin întregul registru - cum ar fi sunetul cald al unei trompete în registrul de jos în raport cu sunetul pătrunzător al aceleiaşi trompete când cântă nota cea mai înaltă.
 - Intensitatea sonoră este un construct pur psihologic legat (neliniar/neproporţional şi într-un mod deocamdată incomplet înţeles) de cantitatea de energie eliberată de un muzician - cât de mult aer deplasează - şi de ceea ce acusticienii numesc amplitudinea fizică a tonului.
 - Reverberaţia se referă la perceperea distanţei la care se află sursa faţă de noi, în combinaţie cu dimensiunea încăperii sau sălii în care se produce muzica; adesea neiniţiaţii îi spun "ecou". Este calitatea care deosebeşte senzaţia de spaţiu larg atunci când se cântă într-o sală mare de concert de sunetul rezultat când cântăm sub duş. Are un rol subapreciat în comunicarea emoţiilor şi în crearea unui sunet plăcut în ansamblu.

Psihofizicienii - oamenii de ştiinţă care studiază felul în care creierul interacţionează cu lumea fizică - au arătat că aceste atribute sunt separabile. Fiecare poate să varieze fără să le modifice pe celelalte, ceea ce permite studierea ştiinţifică a fiecăruia în parte. Pot modifica înălţimea unui cântec fără să shimb ritmul, şi pot cânta la un instrument diferit (schimbând timbrul) fără să schimb durata sau înălţimile notelor. Diferenţa dintre muzică şi o serie întâmplătoare de sunete se leagă de felul în care se combină aceste atribute fundamentale şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Când aceste elemente de bază se combină şi formează relaţii încărcate de sens, din ele apar concepte de nivel mai înalt, cum sunt măsura, cheia, melodia şi armonia."

Va urma...